Numit si Memorialul Durerii, Colonia Dunarea sau Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, muzeul este primul din lume creat ca un omagiu pentru victimele din perioada comunismului, avand la baza fosta inchisoare comunista din Sighetul Marmatiei.
Memorialul a fost creat in urma unor mari eforturi din partea Fundatiei Academice Civice si al Centrului International de Studii asupra Comunismului, proiectul initial fiind propus si sustinut de Ana Blandiana.
Scopul acestui memorial a fost refacerea si pastrarea vesnica a memoriei si istoriei poporului (numita si resuscitarea memoriei colective), deoarece pe durata unei jumatati de secol a fost indusa in constiinta populatiei o istorie falsa.
Ana Blandiana a avut in vedere si urmatorul motto: „Atunci cand justitia nu reuseste sa fie o forma de memorie, memoria singura poate fi o forma de justitie”, victoria dramatica a comunismului fiind crearea omului nou, fara amintiri sau orice memorie legata de ceea ce era, facea sau avea inainte de communism.
Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei din Romania este de aceea un invingator al reinvatarii memorei. Viata detinutilor in inchisoarea, acum Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei
Inchisoarea se afla in apropierea frontierei Uniunii Sovietice, cunoscuta drept “unitate de munca speciala”. Ceea ce se intampla in interior era un secret absolut, prizonierii fiind din aceste motive paziti cu o atentie deosebita.
Ei erau tratati in cele mai inumane moduri cu putinta: hrana primita era mizerabila, conditiile de igiena nu existau (se permiteau patru dusuri reci pe luna), nu le era permisa intinderea pe paturile celulelor in timpul zilei, caldura de asemenea nu exista, la fel ca si dreptul de a se uita pe ferestre.
Ulterior geamurile au fost acoperite cu obloane, care permiteau vederea cerului. Orice abatere era pedepsita cu izolarea in “sura” sau celula “neagra”, spatii foarte inguste, reci, fara lumina si cu un nivel de apa pana la glezne.
Pe langa toate acestea, prizonierii erau umiliti si batjocoriti pana la exterminare. Fiecare celula a inchisorii a fost amenajata intr-o sala pentru muzeu, diverse detalii tematice si cronologice fiind cu mare atentie expuse pentru turisti.
Interiorul si exteriorul zidurilor inchisorii amintesc la orice pas suferinta si moartea indurata de prizonieri in acest loc.
