Sforăitul poate fi doar zgomot sau poate fi apnee de somn. Diferența contează
Sforăitul se produce când țesuturile moi din gât vibrează la trecerea aerului, în timpul somnului, pe fondul relaxării musculare. Este frecvent, afectând o proporție importantă a adulților, cu o frecvență mai mare la bărbați și crescând cu vârsta.
Sforăitul simplu, fără pauze de respirație, nu este periculos pentru sforăitor. Este o problemă pentru partenerul de cameră. Factorii care îl agravează: alcoolul seara, somnul pe spate, congestia nazală, greutatea în exces, anumite medicamente sedative, oboseala extremă.
Apneea de somn, ce este și de ce e serioasă
Apneea obstructivă de somn înseamnă pauze repetate ale respirației în timpul somnului, prin blocarea completă sau parțială a căilor respiratorii superioare, de cel puțin 10 secunde fiecare.
În formele severe, pauzele se repetă de peste 30 de ori pe oră.
Fiecare pauză scade oxigenul din sânge și produce o microtrezire, de care persoana nu își amintește, dar care fragmentează somnul.
Consecințele pe termen lung, documentate în studii mari: hipertensiune arterială rezistentă la tratament, aritmii, risc crescut de infarct și de accident vascular cerebral, diabet de tip 2, depresie.
Somnolența din timpul zilei crește semnificativ riscul de accidente rutiere, iar legislația privind permisele de conducere prevede evaluarea medicală a șoferilor cu apnee severă netratată.
Apneea de somn este larg subdiagnosticată. Estimările sugerează că majoritatea persoanelor afectate nu au un diagnostic.
Pauzele de respirație observate de partener, urmate de un sforăit puternic sau de o gâfâială.
Somnolența excesivă în timpul zilei, adormirea involuntară la volan, la birou, în fața televizorului.
Oboseala la trezire, în ciuda unui număr suficient de ore de somn.
Durerile de cap dimineața.
Treziri nocturne frecvente, nevoia de a urina de mai multe ori pe noapte.
Dificultăți de concentrare, iritabilitate.
Circumferința gâtului mare, peste 43 de centimetri la bărbați, este un factor de risc.
Chestionarele de evaluare, disponibile la medicul de familie, oferă o primă orientare.
Diagnosticul
Testul standard este studiul somnului, polisomnografia, făcută într-un laborator de somn, sau poligrafia respiratorie, un test simplificat care se poate face acasă, cu un aparat portabil purtat o noapte.
Rezultatul se exprimă prin numărul de pauze pe oră: sub 5, normal; 5-15, apnee ușoară; 15-30, moderată; peste 30, severă.
Laboratoarele de somn funcționează în spitalele mari și în unele centre private, iar investigația poate fi decontată în condițiile stabilite de casa de asigurări, pe bază de trimitere.
Medicii din specialitățile pneumologie, ORL și neurologie evaluează și tratează această afecțiune.
Tratamentele
Aparatul CPAP, care livrează aer sub presiune printr-o mască purtată noaptea și menține căile respiratorii deschise, este tratamentul standard pentru formele moderate și severe. Eficiența este foarte mare, cu condiția utilizării constante. Adaptarea la mască durează câteva săptămâni, iar alegerea măștii potrivite contează decisiv.
Pentru formele ușoare, dispozitivele orale de avansare a mandibulei, făcute de medicul stomatolog, mențin maxilarul înainte și deschid calea respiratorie. Scăderea în greutate reduce semnificativ severitatea la persoanele supraponderale, uneori până la dispariția apneei.
Intervențiile chirurgicale la nivelul nasului, al amigdalelor sau al palatului au indicații specifice, după evaluare ORL. Somnul pe o parte, evitarea alcoolului seara și a sedativelor ajută în toate formele.
Un aparat CPAP costă, în România, între 2.500 și 6.000 de lei, iar pentru pacienții cu apnee severă confirmată, programul național de sănătate a prevăzut, în anumite condiții, decontarea sau acordarea aparatului. Polisomnografia completă, într-un laborator privat, costă frecvent 800-1.500 de lei, iar poligrafia la domiciliu, 400-800 de lei.
Soluțiile pentru sforăitul simplu
Somnul pe o parte, cu o pernă de poziționare sau cu un obiect cusut în spatele pijamalei, care împiedică întoarcerea pe spate.
Tratarea congestiei nazale.
Evitarea alcoolului cu 3-4 ore înainte de culcare.
Benzile nazale adezive ajută, la unele persoane, când sforăitul are o componentă nazală.
Dopurile de urechi pentru partener rămân, pentru mulți, soluția care salvează somnul cuplului.
Sforăitul la copii
Sforăitul nu este normal la copii, spre deosebire de adulți.
Un copil care sforăie în majoritatea nopților merită evaluat.
Cauza cea mai frecventă este hipertrofia amigdalelor și a vegetațiilor adenoide, care îngustează căile respiratorii, iar la unii copii aceasta produce apnee obstructivă de somn, cu consecințe diferite de cele de la adulți: în loc de somnolență, copiii devin frecvent agitați, neatenți, iritabili, cu dificultăți la școală, uneori confundate cu tulburarea de deficit de atenție, iar alte semne includ respirația pe gură, somnul agitat, transpirațiile nocturne, enurezisul reapărut după ce copilul era deja continent.
Evaluarea se face la medicul ORL pediatru. Tratamentul, în multe cazuri, este chirurgical, prin îndepărtarea amigdalelor și a vegetațiilor, cu rezultate foarte bune asupra somnului și a comportamentului. Alergiile și congestia nazală cronică contribuie și ele și se tratează separat.















