Milacopul (Umbrina cirrosa), cunoscut și sub denumirea populară de drum sau zglăvoacă de mare, este un pește marin mai puțin cunoscut publicului larg, dar apreciat de cunoscători pentru gustul său delicat și textura sa fină.
Originar din regiunile temperate și calde ale Mării Mediterane, Mării Negre și Atlanticului de Est, milacopul este un pește valoros din punct de vedere gastronomic și o resursă interesantă pentru pescuitul artizanal de coastă.
- Aspect și caracteristici distinctive
Milacopul are un corp alungit, ușor comprimat lateral, acoperit cu solzi mici și lucioși. Culoarea variază de la gri-argintiu până la auriu, cu o tentă metalică ce reflectă lumina, făcându-l ușor de recunoscut printre alte specii. O caracteristică aparte este prezența unei pete negre distincte în zona operculului (capacul branhial), care îl diferențiază rapid de alți pești similari.
Ajunge frecvent la dimensiuni de 30-40 cm, dar exemplarele mature pot depăși 60 cm și o greutate de 2-3 kg. De asemenea, milacopul emite sunete sub apă prin vibrarea vezicii înotătoare, un comportament comun în familia Sciaenidae, din care face parte.
- Habitat – unde trăiește milacopul
În România, milacopul este întâlnit în apele de coastă ale Mării Negre, în special în zonele cu fund nisipos sau mâlos, unde se hrănește și se reproduce. Preferă apele calde, de mică adâncime, motiv pentru care este observat mai frecvent în perioada verii, când migrează aproape de țărm pentru a se reproduce.
Este o specie demersală, adică trăiește aproape de fundul apei, în special în zonele liniștite și bine oxigenate. Se poate adapta ușor și în ape ușor salmastre, cum ar fi gurile de vărsare ale fluviilor în mare.
- Alimentație și comportament
Milacopul este un prădător oportunist, hrănindu-se cu viermi marini, moluște, crustacee mici și pești de talie redusă. Are o activitate crescută mai ales noaptea sau în zori, când iese din zonele ascunse pentru a căuta hrană.
Este un pește relativ pașnic, care nu formează bancuri mari, dar poate fi observat în grupuri reduse, mai ales în apropierea zonelor cu vegetație submersă sau stânci.
- Pescuit și valoare gastronomică
Deși nu este un obiectiv principal pentru pescuitul industrial, milacopul este pescuit artizanal și ocazional capturat în plasele pescărești de la mal. Pescarii sportivi îl apreciază pentru lupta moderată pe care o oferă și pentru calitatea cărnii.
Carnea de milacop este albă, fragedă și cu un gust dulceag, considerată de calitate superioară. Este ideală pentru preparate simple – la grătar, la cuptor sau prăjit – dar poate fi integrată și în rețete mai sofisticate, precum fileuri marinate, supe de pește sau rulade cu legume.
- Conservare și sustenabilitate
Populația de milacop din Marea Neagră nu este considerată amenințată, dar presiunile asupra mediului marin – precum poluarea, pescuitul excesiv și schimbările climatice – pot afecta echilibrul ecologic din zonele sale de reproducere. De aceea, este important ca pescuitul să fie reglementat și să se evite capturarea exemplarelor sub dimensiunea minimă legală.
În unele zone de coastă din Europa, se desfășoară proiecte de monitorizare a populațiilor de milacop, iar unele restaurante din regiunea litorală românească au început să promoveze acest pește ca alternativă sustenabilă la speciile comerciale clasice.
Milacopul este un exemplu perfect de comoară locală, prea puțin valorificată, dar cu un potențial culinar și economic considerabil. Pentru cei care iubesc peștele proaspăt, local și gătit simplu, milacopul poate deveni o adevărată revelație a bucătăriei de litoral.
